„Fetișul de sertar” de Jan Švankmajer
Fetiș ul de sertar
de Jan Švankmajer
2014
pentru expozi ia „ALT AER”, Bucureș ti
Am scos toate sertarele din mobila pe care urma să o arunc. Am adunat toate obiectele ce își pierduseră utilitatea, devenind de nefolosit. De asemenea, mi-am rugat cunoștințele și prietenii să îmi dea obiecte similare și pe cât posibil, sertare în care ele pot fi puse. Astfel, am strâns ramășițe insignifiante ale acestei civilizații ți le-am azvârlit în sertare. Am preparat fiertura de porumb și am implorat un fermier, crescător de animale din Stankov, să îmi toarne nite sânge de porc și de taur într-o sticlă de plastic. Citisem într-o carte despre fetișuri africane că pentru a căpăta puterea de a îndeplini dorințe, fetișurile trebuie să fie bine hrănite. Iar fiertura de porumb și sânge era hrana perfectă. Prin urmare, am pregatit fiertura de porumb și ovăz, amestecând-o cu sânge de porc și lut și le-am turnat peste rămășițele civilizației, presărând totul cu cenușă pentru a le încărca cu energie noua și pentru a le pregăti pentru acțiuni subversive. Întâlnirea originală dintre „o mașină de cusut și o umbrelă” de pe fundul sertarului s-a facut nevazută sub o pătura de terci, sânge, lut și cenușă.
Puterea imaginativă a fetișului s-a transformat astfel într-o invizibilă valoare energetică multiplicată, mistică, magică și ezoterică a fierturii de porumb și a sângelui.
Pe parcursul câtorva zile, aflat permanent în bătaia razelor soarelui, sângele îmbibat în materia fetișului a început să se altereze. Odată cu intrarea în starea de putrefacție, a început să emane un miros odios ce a atras imediat muște din întreaga zonă a munților Šumava. Propuslate de izul afrodiziac al sângelui în fermentație, muștele au început să depună milioane de ouă în sertarul în care se afla fetișul. Viermii și-au făcut și ei apariția în câteva zile. În scurt timp au început să consume amestecul de terci și sânge și să roadă găuri de dimensiuni impresionante – și de-a dreptul frumoase (în sensul convulsiv al cuvântului) – în fetiș. Atunci am început să torturez fetișul. Am înfipt în el un pistol cu aer cald și am început să-l ard. Viermii grași au început să se umfle datorită căldurii insuportabile generate de către pistol, sfârșind prin a exploda, unul câte unul, cu un zgomot puternic. Fiertura de porumb a început sa scadă și să se usuce.
Turnam într-un mod sadic asfalt încins în ranile create de terci, ce se usca rapid, și în găurile lăsate de viermii arși. Am vărsat cenușa peste tot. Nu mă întrebați de ce. Întrebați marchizul divin sau pe Mikuláš Medek de ce a pictat „Sfântul nud în tufișul cu spini”, sau pe Lucius Fontana de ce își despică tablourile, sau pe Duchamp de ce a spart „Marele pahar” la final, sau pe Jan Gabriel de ce își șlefuiește colajele sau poate chiar mai bine, întrebați-l pe Freud spre finalul vieții sale. Distrugerea aparține procesului de construcție pentru că este o parte inseparabilă de acesta, în același fel în care Thanatos aparține lui Eros. Este legea dialecticii. Pur și simplu am imitat africanii din Congo care bat cuie și alte bucăți ascuțite de metal în fetișuri pentru a pecetlui contractul dintre ei și aceleași fetișuri. Un fetiș torturat în asemenea manieră este în mod paradoxal mult mai eficient și mult mai binevoitor. Abia în această stare îndurerată fetișul este pregătit pentru a schimba lumea [fie ca civilizația să se cutremure!]. Fetișurile mele de sertar nu reprezintă artă, dar când le dadeam naștere și le torturam, îmi schimbau viața.
Expoziția „Alt Aer” este deschisă până pe 31 ianuarie, la UNAgaleria (Budișteanu 10, București).
Program:
marți – vineri: 12:00 – 18:00
sâmbătă – duminică: 14:00 – 20:00
