Prima antologie de poezie a lui Jiří Orten, „Casa de sticlă”, a fost publicată în traducere românească
Prima antologie de poezie a lui Jiří Orten, Casa de sticlă, a fost publicată în traducere românească
Jiří Orten a fost unul dintre cei mai talentați poeți cehi. A marcat câteva generații de autori de poezie, deși a murit la doar 22 de ani, iar opera lui n-a fost recunoscută de critica oficială a vremii pentru că nu convenea celor două regimuri totalitare. În Cehia ocupată de naziști, Orten a putut publica doar pe ascuns, sub pseudonime, pentru că a fost evreu, iar regimul comunist s-a simțit deranjat de poezia lui existențialistă, incompatibilă cu optimismul forțat al artei socialiste. Acum, la 75 de ani după moartea lui, putem să-i citim, în sfârșit, versurile și proza traduse în limba română, sub titlul Casa de sticlă.
Orten, pe numele său adevărat Jiří Ohrenstein, s-a născut la 30 august 1919, în orașul Kutná Hora. Exact 22 de ani mai târziu, în ziua sa de naștere, a fost lovit la Praga de o ambulanță germană. O prietenă l-a dus la spitalul municipal, dar acolo nu primeau evrei. A fost dus la un alt spital, evreiesc, unde a murit două zile mai târziu. Soarta lui, prin ironia ei, poate să ne aducă aminte de soarta lui Mihai Sebastian. Putem doar să facem speculații în legătură cu viața lui Orten, ce s-ar fi putut întâmpla dacă ar fi supraviețuit războiului – mama și fratele lui mai mic au fost transportați în ghetoul Terezín și au supraviețuit, colegul lui din Comunitatea evreiască, Hanuš Bonn, tot poet, a murit în Mauthausen, iar un alt poet evreu din generația lui, Jiří Daniel, a fost ucis la Auschwitz și a rămas uitat până anul 1998, când a fost publicată opera lui pentru prima dată.
Viața scurtă a lui Orten a fost marcată de moartea tatălui și de atmosfera opresivă sub regimul ocupației naziste: pentru originea sa, a fost exmatriculat de la conservator, unde studia actoria, și a trebuit să-și câștige banii cu muncă manuală grea. Nu mai avea voie să plece din Praga, iar mama lui a rămas la Kutná Hora. Fratele său mai mare, Ota, care după moartea tatălui a devenit capul familiei, a emigrat, iar fratele mai mic, Zdeněk, a fost trimis la un orfelinat evreiesc din Praga, pentru că asta era singura lui șansă să meargă la școală. Și relația amoroasă a lui Orten cu actrița Věra Fingerová a eșuat, după ce tânăra a rămas însărcinată și a făcut un avort.
Motivele morții, fricii și disperării pătrund repede și în creația poetică a lui Orten, influențată de filosofia existențialistă. În același timp, apar și motivele copilăriei, nevoia de siguranță și de tandrețe, dar și a copilului nenăscut și a altor ființe mici și vulnerabile, care se confruntă cu cruzimea vieții. Versurile lui Orten se remarcă și prin ritmul și rimele lor perfecte.
Debutul poetic al lui Orten a fost participarea la faimosul Almanah poetic de primăvară din 1940, în care s-a exprimat o generație nouă în poezia cehă: generația războiului. Primele două cărți de poezie au apărut sub pseudonimul Karel Jílek, iar după ce a fost denunțat de presa fascistă, a publicat alte două cărți sub pseudonimul Jiří Jakub. Următoarele cărți ale lui Orten au apărut postum abia după sfârșitul războiului. Jurnalele autorului, care cuprind și toate poeziile lui, inclusiv pe cele nepublicate în culegeri, au așteptat până la dezghețul cenzurii comuniste de la sfârșitul aniilor ’50. Orten a scris și câteva proze onirice care au fost publicate treptat în anii ’60.
Antologia, pe care a publicat-o recent editura Lider, sub titlul Casa de sticlă, conține poezii alese din toate volumele lui Jiří Orten și una dintre prozele lui, Eta, Eta, păsările galbene, traduse de Alexandra Toader și Anca Irina Ionescu.
Articolul a fost publicat în ziarul Bookshake (nr. 3, de pe 3 iunie 2016) cotidian Bookfest, editat de Centrul Ceh și Bookaholic.
