Review – Happy End

Happy End este ultimul film proiectat în cadrul celui mai nou program al Centrului Ceh – Fiction Tuesdays. Marţi, 3 aprilie 2018, de la ora 20:00, avem parte de un final fericit – atât al programului (ediţia de primăvară), cât şi al filmului. Domnul Dan Duţa a pregătit o cronică pentru Happy End. Acesta este traducător şi poet, profesor al FAMU (Facultatea de Film şi Televiziune a Academiei de Arte Performative din Praga) şi al Facultăţii de Ştiinţe Sociale din cadrul Universităţii Caroline din Praga, cu un doctorat despre teoria şi istoria filmului, cu focus pe Noul Val Cehoslovac.

Film experimental, realizat în anul 1967 de către un maestru al genului, Oldřich Lipský, Happy End a apărut inițial ca o glumă a unui cameraman care s-a întrebat, la un pahar de bere – și în prezența regizorului – dacă „și în Occident toate or fi mergând pe de-a-n-doaselea în lumea cinematografiei, așa cum se întâmplă la noi” (adică la ei).

Erudit și spiritual, actorul Vladimír Menšík, interpretul irezistibil al rolului principal din film, a amintit de un celebru interviu al lui Jean-Luc Goddard, în care, întrebat dacă un film nu ar trebui să aibă un început, un mijloc și un final, celebrul realizator a răspuns: Da, dar nu neapărat în această ordine. Pentru un artist cu fantezia lui Lipský, era mai mult decât de-ajuns. Adăugând în acest cocktail de citate și truismul discutabil că poveștile de dragoste încep câteodată bine, dar se termină întotdeauna prost, autorul lui Joe Limonadă din urmă cu trei ani avea deja planul în cap: avea să toarne un film care să înceapă la sfârșit și să se termine cu începutul, așa cum sugerase Goddard, să se desfășoare pe de-a-n-doaselea, așa cum se întâmplau lucrurile (nu numai) în cinematografia „lor”, și care, spre deosebire de poveștile de dragoste – și de viață – clasice, să înceapă cu tot ce este mai rău și să se termine cu… mă rog, să zicem, cu ceea ce se sugerează în titlu. Și nu a abdicat nici cu un milimetru de la vreunul dintre aceste principii: nu numai din punct de vedere narativ, ci şi tehnic, filmul merge „invers”, adică nu numai că povestea este spusă de la „și am încălecat pe o șa” înspre „a fost odată ca niciodată” (din motive pe care le veți înțelege, fără îndoială, nu ne-am referit aici la „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”), dar pelicula inițială pe care a fost turnat filmul (și, da, a fost turnat „normal”, adică dinspre început spre sfârșit) este ea însăși proiectată, tehnic vorbind, „înapoi”, de la minutul 90 către minutul 1.

Prezentată în mod ingenios și original, povestea formală, spusă la persoana întâi (în „ich-Forma”) din perspectiva personajului principal, urmează logica proiecției concrete a filmului, adică eroul povestește ce se întâmplă exact așa cum vedem și noi, spectatorii, lucrurile, deci într-o logică „în răspăr”, în schimb dialogurile sunt gândite pentru aceeași poveste, dar care se desfășoară și este spusă „normal”, de la început la sfârșit, așadar în sens invers față de logica narativă a personajului principal. Din acest motiv, fiecare replică reacționează, pe de o parte, la aceea anterioară a eroului-narator, pe care o auzim, așadar la ale cărei consecințe logice (dacă mai poate fi invocat acest termen într-un atare context) suntem formal pregătiți, dar și la dialogul „anterior” în logica „normală” a desfășurării acțiunii, adică aceea „de bun simț”, „inițială”, „firească”, „de așteptat” (așadar, contrară logicii proiecției în sine și poveștii, așa cum este ea spusă de către eroul principal), dialog pe care, în logica proiecției, îl vedem de-abia după replica curentă, dar care are aceeași însemnătate în anatomia poveștii ca și cuvintele naratorului. Din acest motiv, spre a facilita spectatorului înțelegerea complexei desfășurări a poveștii, ne-am decis ca titlurile în limba română să fie mai lungi decât de obicei, spre a putea cuprinde cel puțin aceste trei elemente esențiale pentru înțelegerea filmului replică cu replică: replica anterioară a povestitorului, replica curentă din film și replica/ elementul de dialog ulterior în sensul proiecției, dar anterior ca logică „firească” a poveștii. Sperăm ca această complexă, dar ingenioasă tehnică narativă experimentală aleasă de autor să vă cucerească, așa cum i-a cucerit pe toți spectatorii filmului, de-a lungul timpului.

Eveniment Facebook aici.

Poster de Andrei Turenici

ARTMAP

Concert – Fara Zahar
21:00 Today, Bucharest
Blackbird de David Harrower
19:30 Sun, Bucharest
Un Pic De Love
20:00 04.05.→06.05., Chisinau
Design Vestimentar Aplicat
12:00 05.05., Bucharest
Cum să fim creativi?
19:03 08.05., Bucharest
SNUR
19:30 03.06.→16.12., Bucharest
Cultural Management Academy 2018
09:00 02.07.→06.07., Bucharest
Green Hours JAZZ Fest – X
18:35 31.05.→03.06., Bucharest