Gluma – Review

Gluma (r. Jaromil Jireš) va fi proiectat azi, 15 mai 2018, de la ora 19:15, în cadrul Zilei Culturii Cehe. Domnul Dan Duţa a pregătit un scurt review al filmului. Acesta este traducător şi poet, profesor al FAMU (Facultatea de Film şi Televiziune a Academiei de Arte Performative din Praga) şi al Facultăţii de Ştiinţe Sociale din cadrul Universităţii Caroline din Praga, cu un doctorat despre teoria şi istoria filmului, cu focus pe Noul Val Cehoslovac.

Suntem în anul 1950. Studentul Ludvik Jahn îi trimite prietenei şi colegei sale de facultate, aflată la un curs de reciclare de partid, o ilustrată în care, printre altele, îi scrie: Optimismul este opiumul pentru popor. Atmosfera sănătoasă duhneşte a prostie. Trăiască Troțki!” Consecințele nu se vor lăsa aşteptate. Prizonieră a conceptelor ideologice comuniste faţă de care nutreşte un sentiment aproape religios, fata raportează “cazul” şi le arată cartea poștală tovarăşilor din conducerea Uniunii Tineretului Comunist. Jahn este exclus din partid, eliminat din facultate și trimis să execute un stagiu militar deosebit de dur, de fapt o formă mascată de detenție, la Departamentul Penal de Muncă, instituţie a groazei numită în limbaj popular Batalioanele Negre şi celebră pentru tratamentul extraordinar de brutal aplicat celor internaţi acolo.

Filmul, unul dintre cele mai cunoscute ale anilor ’60 şi din cadrul Noului Val apărut şi dezvoltat în cadrul cinematografiei cehoslovace în această perioadă, se bazează pe romanul omonim al lui Milan Kundera şi se concentrează pe ideea că o nedreptate veche nu se compensează printr-una nouă. Este concluzia la care ajunge în mod inevitabil, plătind pentru aceasta un preţ neloial, personajul principal, puternic afectat de represiunea stalinistă, atunci când, după ani de încercări chinuitoare, încearcă să se răzbune, fie şi în mod indirect, pe cei care i-au distrus viaţa în numele “celui mai drept şi mai uman dintre toate regimurile politice”. Regizorul a surprins atât condițiile inumane de viaţă şi muncă în unităţile militare disciplinare de la începutul anilor ’50, precum şi relativa relaxare a condiţiilor social-politice de la mijlocul deceniului următor. Jireš combină în mod aleatoriu evenimente din trecut cu evenimente curente pe baza unor paralele stranii între epoca “definitiv apusă” a Batalioanelor Negre şi a “stalinismului evanghelic”, pe care le descoperă, le prezintă şi le surprinde în special pe baza dimensiunii absurde pe care ele o conţin. Cu totul remarcbilă este coloana sonoră a filmului, care concretizează în limbaj cinematografic principiul asociativ propus original pentru remea aceea, propus de regizor, (imagini din prezent ilustrate cu sunete din trecut şi / sau invers), combinată cu excelenta cameră subiectivă a lui Jan Čuřík.

Eveniment Facebook aici.

ARTMAP

You can still see