Review – THE INHERITANCE OR FUCKOFFGUYSGOODDAY

O nouă zi de marți, un nou review de la Mircea Dan Duță. Diseară, la proiecția filmului  The Inheritance or Fuckoffguysgoodday, din cadrul Fiction Tuesdays, acesta va face o scurtă prezentare. Însă înainte de a veni la film, puteți citi review-ul de mai jos, pentru a avea tema făcută pe subiectul regizoarei Věra Chytilová și a comediei de față. 

Review de Mircea Dan Duță

Despre Chytilová s-a spus adesea, şi pe bună dreptate, că este autor de film prin excelenţă. Contribuie la această concluzie nu numai abordările, motivele și metaforele ei neconvenţionale, adesea şocante, ci şi feminismul său energic, dus adesea la niveluri pe care unii le-ar putea numi extreme. Ce-i drept, în filmele autoarei, bărbaţii, sau cel puţin o parte dintre ei, prezintă un aspect caricatural care frizează adesea ridicolul (astăzi, unii ar vorbi chiar şi despre incorectitudine politică, dar să nu fim mai catolici decât Chytilová sau mai avant-la-lettre decât Papa – sau puneţi dumneavoastră lucrurile în ordinea necesară…). Dar, dacă în opera de tinerețe, feminismul este o parte fermecător integrată în stilul intelectual, într-o oarecare măsură incifrat, dar în același timp spontan, vivace, surprinzător și nu în ultimul rând procodator al autoarei, trebuie spus că, odată cu trecerea timpului, șarjele pline de prospețime la adresa patriarhalismului societății cehești, slovace și universale a momentului încep să pătrundă din ce în ce mai mult în domeniul tezismului gratuit cu apucături academice. Dacă acest lucru totuși nu se întâmplă, este (și) datorită faptului că stilul Věrei Chytilová nu se reduce nici pe departe numai la feminism, iar scriitura sa cinematografică nu a riscat niciodată a se circumscrie (doar) uneia dintre dimensiunile mesajului auctorial, și încă celei mai tendențioase.

De stilul regizoral țin și caracterul și ritmul montajului, montajul în interiorul cadrului, compoziția imaginii, tempo-ul filmului, lucrul cu muzica, dialogurile, lucrul extrem de original cu animația, etc. și nu în ultimul rând lucrul cu actorii. Toate aceste aspecte alternative promovării agresive a unei ideologii feministe, la urma urmei destul de schematice, pot, împreună sau pe rând, să construiască un film convingător și puternic în ciuda – sau chiar în jurul – unei eventuale obsesii ideatice (să o numim ideologică?). Se mai daugă, în cazul regizoarei de față, mizanscena spontană, de o fermecătoare prospețime, inspirată, în stilul anilor ’60, din stilul documentarelor epocii, al filmărilor cu camera scunsă (o constantă în creația autorilor aprținând Noului Val Ceh și Slovac din deceniul al șaptelea al secoului trecut), ciné-verité și reportajul sau transmisia TV în direct, secvențele de animație, foarte bine integrate în anatomia întregului film, numeroasele scene improvizate cu măiestria specifică actorilor de teatru (o altă obsesie artistică chytiloviană).

Dar, așa cum anticipam cu câteva rânduri mai sus, în cazul filmului din această seară, meritul principal îl deține jocul magistral al actorului, artistului, clovnului și mimului Boleslav „Bolek” Polívka, omul despre care s-a spus că trăiește de parcă ar juca în fiecare clipă într-o piesă sau într-un film și joacă fiecare rol fără a avea nevoie de regizor. Desigur, problema se pune un pic altfel atunci când regizorul se numește Věra Chytilová. Protagonistul intuiește fără greș și materializează așteptările regizoarei mai bine și mai convingător chiar decât și-ar putea dori aceasta. Caraghios și caricatural precum toți bărbații din filmele Chytilovei, arivist îmbogățit peste noapte care nu știe nici măcar că banii se cheltuiesc, nu se aruncă, afemeiat vulgar incapabil chiar de a se bucura de frumusețea femeii, eroul grotesc al cărui vocabular se reduce la Dați-o-dracu-am-zis-gutân-tag (în cehă Kurvahošigutntag – în treacăt fie spus, excelentă găselniță drept subtitlu al unui film de o atare factură) este tot ce a vrut regizoarea, reușind, în plus, să se constituie într-un caracter credibil, caricatural la limita familiarității, acceptabil de nesuferit, suportabil de enervant, însă mai ales puternic și consistent, cu trăsături coerente chiar și atunci când depășesc net (de obicei, la indicațiile imperative ale regizoarei) limitele „normalului” convențional. Moralismul pe alocuri didactic al Chytilovei se dizolvă sau, cel puțin, se umanizează în solventul eficient, dar bonom al dimensiunii umane a personajului. Umorul acestuia mai estompează din liniile prea colțuroase pe care i le destinase scenariul, transformându-l dintr-un model mai degrabă artificial „al răului masculin întruchipat” și al imoralității irecuperabile într-un personaj, desigur, negativ, respingător, dar care este în primul rând realist la nivelul Dicthung-ului și ar putea fi fără probleme real la nivelul unui Wahrheit ipotetic. Așadar, are amplitudinea necesară pentru a proiecta o ficțiune în imperiul necruțător al realității. Adică exact ceea ce și-a dorit regizoarea, doar că prin alte mijloace, mai subtile și mai digerabile de către spectator. Realismul, cea de-a treia obsesie artistică a Chytilovei, pe lângă feminism și moralism, se reconstruiește printr-un soi de dublă reflexie complexă pe baza a ficțiunii „pure”. Solicitând o poveste „ruptă din realitatea” post-noiembristă a anilor ’90, ea a primit în schimb o ficțiune care se (re?)întoarce către realitate în mod subtil și complex, în urma unui proces de dublă filtrare a acesteia prin prismele de sensibilă difracție ale sensibilității artistice a altora. Regizoarea ne oferă, fără doar și poate, unul dintre cele mai convingătoare și mai originale filme „de autor” din cariera sa. Doar că, într-un anumit sens, autorul filmului nu mai este ea, ci actorul căruia – ce-i drept, tot ea – i-a încredințat rolul principal. Știm de la Berdiaev că existența originară este libertatea și că actul este creația. Să fie cel creat capabil a-și defini o existență originară, și încă într-o asemenea măsură, încât să înceapă el însuși a făuri? Iar în acest caz, creatorul inițial este și autorul creației celui pe care l-a făurit? Nu ne asumăm responsabilitatea de a propune un răspuns. Dar, dacă el există, filmul The Inheritance or Fuckoffguysgoodday ar putea fi una dintre căile care conduc spre el.

Proiecția începe la ora 20:00. Eveniment Facebook aici