Literatura cehă și românii – interviu cu Mircea Dan Duță
Ce părere au specialiștii într-ale limbii și literaturii cehe de la noi de scriitorii și operele apărute de-a lungul timpului în Cehoslovacia și Cehia? Am început o serie de interviuri cu profesori și traducători cunoscuți pentru lucrările lor pe acest subiect și pentru faptul că au adus literatura cehă mai aproape de cititorul român. Interviul de azi este cu Mircea Dan Duță.
Mircea Dan Duță este poet, traducător, cu publicații la activ în domeniul teoriei și criticii de film și literatură, organizator de evenimente culturale în Cehia, Slovacia și România, membru al PEN Cehia și PEN România și fost director al Institutului Cultural Român din Praga. Pe lângă propriile volume publicate și traduse în mai multe limbi, el este unul dintre traducătorii activi ai operelor literare cehe și cehoslovace care ajung pe rafturile de la noi.
- Care este scriitorul dumnevoastră ceh preferat și de ce l-ați recomanda cititorilor români?
Desigur, ar fi greu de recomandat un singur scriitor. Există în cadrul literaturii cehe (clasice, moderne, contemporane, etc.) un mare număr de personalități a căror operă mi-aș dori să o traduc sau sa o văd tradusă. Pentru a putea răspunde la întrebare, sunt nevoit să îmi creez și să îmi asum limite. Având în vedere faptul că destul de mulți traducători se dedică romanului sau povestirii scurte, precum și realitatea că activitatea mea de traducător este dedicată în principal poeziei și teatrului ceh contemporan, alegerile mele vor fi condiționate de aceste aspecte: două tematice și unul temporal: altfel spus, voi propune în principal poeți și dramaturgi contemporani.
Astfel: la categoria poeți, cred că ar fi necesar să îi avem în limba română (în volum – pentru că în reviste, cu câteva texte, majoritatea au apărut deja) pe Milan Oh!nisko, Olina Stehlíková, Petr Král, Václav Daněk, Michal Šanda, Lubor Kasal, Svatava Antošová, Kateřina Rudčenkovámai tinerii Ondřej Hanuš, Alžběta Stančáková, Olga Pek, Marie Šťastná, Marcela Pátková-Linhartová, Alžběta Luňáčková, Kristýna Valdez-Montagová, dar și autori de mare valoare trecuți nu cu mult timp în urmă la cele veșnice, precum Viola Fischerová sau Stanislav Dvorský.
Dintre dramaturgi, merită în mod sigur o antologie de autor în limba română (la fel, există texte individuale traduse): Petr Zelenka, David Drábek, Arnošt Goldflam Markéta Bidlasová, Alice Nellis sau mai tânărul Petr Kolečko.
Dintre romancieri/ prozatori (mai mult cu titlu informativ și printre multi alții): Radka Denemarková, Pavel Kohout, Miloš Urban, Tomáš Zmeškal (in afară de ceea ce s-a tradus deja), Kateřina Tučková (idem), Markéta Hejkalová (idem), Alena Mornštajnová, Daniela Hodrová
- Dacă ar fi să alegeți o carte din literatura cehă care ar trebui neapărat citită, care ar fi aceea și de ce?
La fel ca la punctul anterior, sunt multe. Cel puțin oricare dintre titlurile semnate de către autorii menționați la prima întrebare.
Dar, pentru a individualiza: Kundera – Gluma (Žert), Kateřina Tučková – Dumnezeițele din Moravia (Žítkovské bohyně), Ladislau Fuks – Incineratorul (Spalovač mrtvol), Pavel Kohout – Eu ning (Sněžím), Topol – Sora (Sestra).
- Există o carte care nu a fost încă tradusă în limba română și o considerați necesară?
Cel puțin ultimele trei de la punctul anterior, la care aș adăuga: Socrates la Ecuator – Tomáš Zmeškal, Săptămânile (Týdny – Olina Stehlíková, volum de poezie), ETC.!
- La ce traducere lucrați în acest moment?
Traduc Povestirile din Banat de Matěj Hořava, urmează o antologie de autor Olina Stehlíková și o altă antologie de autor, Milan Oh!nisko sau Michal Šanda (în funcție de cum mă înțeleg cu autorii).
Tensiunea asociată pandemiei și izolării se disipează prin lucrul la traduceri. Munca traducătorului este adesea mai singuratică chiar și decât aceea a scriitorului, așadar poate reprezenta un „leac” sau cel puțin un paliativ pentru izolarea la care ne obligă pandemia. În timp ce traduc, mă integrez în atmosfera operei pe care o traduc, în limba originală și în limba-țintă, uitând în acest fel, pentru o vreme, de propria mea situație. Wahrheit ist Dichtung.
