Literatura cehă și românii – interviu cu Helliana Ianculescu
Ce părere au specialiștii într-ale limbii și literaturii cehe de la noi de scriitorii și operele apărute de-a lungul timpului în Cehoslovacia și Cehia? Am început o serie de interviuri cu profesori și traducători cunoscuți pentru lucrările lor pe acest subiect și pentru faptul că au adus literatura cehă mai aproape de cititorul român. Interviul de azi este cu Helliana Ianculescu.
Helliana Ianculescu a studiat limba și literatură cehă și a fost referent principal al Ambasadei Republicii Cehe în România. Are o vastă experiență în domeniul traducerilor, fiind cunoscută pentru că a adus românilor operele lui Karel Čapek, Jan Neruda, Patrik Ouředník sau Václav Havel.
- Care este scriitorul dumnevoastră ceh preferat și de ce l-ați recomanda cititorilor români?
Din literatura cehă clasică aș avea mai mulți scriitori preferați, dintre care îl amintesc aici doar pe publicistul, prozatorul şi poetul praghez Jan Neruda (1834-1891), din a cărui vastă operă doresc să amintesc „Povestiri din Malá Strana” (1878, editura Curtea Veche, 2015, traducere de Lia Toader și Dragoș Vrânceanu, ediție îngrijită de Anca Irina Ionescu) – o suită de 13 nuvele şi schiţe concentrate în jurul unor personaje reale „figurky” care recompun diferite destine umane. Personajul central este, de fapt, cartierul Malá Strana unde viaţa se desfăşoară liniştit şi tăcut departe de rumoarea marelui oraş, iar locuitorii au un caracter oarecum anacronic, dar şi un farmec aparte, trăind după ritualuri şi deprinderi parcă încremenite în timp. Acţiunea povestirilor se desfăşoară în spaţiul închis al câtorva cârciumi, case, străduţe şi surprinde o paletă de personaje foarte stratificate din punct de vedere social: precupeți, funcţionari mărunți, pensionari, un cerşetor, o domnișoară bătrână, notabilităţi ale oraşului. Stilul povestitorului trece de la gravitate la umor, ironie, satiră. Din proza lui Neruda, aș menționa și impresiile din călătoriile efectuate de Neruda în întreaga lume („De la Praga la Paris și Ierusalim” incluzând povestirea „Bucureşti”(1870) care surprinde cu mult realism şi farmec atmosfera „Parisului de pe Dâmboviţa” de la sfârşitul secolului al 19-lea (editura Minerva, 2000, traducere și ediție îngrijită de Helliana Ianculescu).
- Dacă ar fi să alegeți o carte din literatura cehă care ar trebui neapărat citită, care ar fi aceea și de ce?
Una dintre lecturile obligatorii din literatura cehă ar trebui să fie „Peripețiile bravului soldat Svejk” de Jaroslav Hašek (1883-1923). Este una dintre cele mai memorabile și mai reușite scrieri satirice din literatura universală care a fost publicată în 1921 şi adusă în atenţia publicului internaţional de către scriitorul austriac Max Brod, apărând prima oară în limba engleză abia în 1930 . În limba română, de-a lungul anilor, au apărut numeroase ediții în traducerea lui Jean Grosu, ultima dată fiind publicat în 2017 la editura Art.
In multe privinţe povestea lui Švejk, un beţiv mincinos, hoţoman şi indisciplinat, dar inteligent și plin de farmec reflectă viaţa agitată şi aventuroasă a autorului care s-a sfârşit în urma unei crize de apatie alcoolică (de multe ori era nevoit să scrie ca să-şi poată plăti datoriile acumulate din cauza alcoolului). Dar pe de altă parte, Švejk a fost produsul unui cerc militar tipic austro-ungar în perioada primului război mondial. Această combinaţie de tip autentic şi imaginar, de supunere a omului mărunt şi viclenie însoţită de cinism a fost respinsă de intelectualii cehi, fiind considerată nocivă pentru ideea naţională de a fi ceh. Dar, după cum susţinea B.Brecht, nu omul mărunt a fost vinovat de aceste trăsături de caracter, ci împrejurările în care a trăit.
Sursa foto: https://lithub.com/
- Există o carte care nu a fost încă tradusă în limba română și o considerați necesară?
Romanul „Istoria luminii” de Jan Neměc (n. în 1981). Este povestea vieții lui František Drtikol (1883-1961), care în anii ’20 și ’30 ai secolului trecut a fost cel mai cunoscut și mai de succes fotograf ceh din toate timpurile, recunoscut în țară și străinătate. I-a fotografiat pe președinții Cehoslovaciei T.G.Masaryk, Edvard Beneš, scriitorul Alois Jirásek, Paul Valery, R.Tagore, atelierul său din centrul Pragăi devenind în anii 20-30 ai secolului al 20-lea centrul vieții artistice din Praga. În 1925 a primit premiul Grand Prix la Expoziția Internațională de la Paris. Din a doua jumătate a anilor ’20 provin fotografiile sale în stil art deco, influențate ulterior de elemente cubisto-futuristice. În pofida succesului său enorm din străinătate, în perioada crizei economice mondiale din anul 1930 s-a confruntat cu grave probleme existențiale, organizând chiar cursuri pentru fotoamatori. În 1935 și-a închis atelierul și l-a vandut. S-a retras, revenind la pictură, spiritism, meditație și budism.
Romanul face parte din noul curent al prozei cehe, bazat pe studierea minuțioasă a documentelor de arhivă și a izvoarelor bibliografice, constituindu-se într-un amplu Bildunsgroman. Așadar, pe lângă povestea vieții celebrului fotograf ceh, romanul se constituie într-o impresionantă frescă istorico-socială a Cehoslovaciei care acoperă aproape o jumătate de secol.
Foto: Jan Neměc. Sursa: https://www.czechlit.cz
- La ce traducere lucrați în acest moment?
Am terminat de tradus romanul „Dragostea în epoca schimbărilor climatice” de Josef Pánek. Este un roman cu caracter autiobiografic scris într-o manieră deosebit de originală, în care autorul rememorează un episod de dragoste neîmplinită cu o tânără cercetătoare născută în India și peripețiile dintr-un tur al Islandei pe care l-a făcut cu autostopul în anii studenției. Am terminat de tradus romanul într-un timp relativ scurt fiindcă mi-a oferit o bună oportunitate de a evada din realitatea traumatizantă provocată de actuala pandemie de COVID-19.
Sursa foto: https://www.czechlit.cz
Tweet
